Consiliul
Consiliul este un organism unic dar, din motive legate de organizarea activităţii sale se reuneşte, în funcţie de subiectele dezbătute, în diferite „formaţiuni”, la care participă miniştri din statele membre şi comisarii europeni responsabili de domeniile respective.În anii '90 existau 22 de formaţiuni, numărul acestora fiind redus la 16 în iunie 2000, apoi la 9 în iunie 2002.Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona la 1 decembrie 2009 există zece configuraţii.Cu toate acestea, Consiliul rămâne un organism unic în sensul că, indiferent de formaţiunea Consiliului care adoptă o decizie, aceasta este întotdeauna o decizie a Consiliului, nefiind menţionată denumirea formaţiunii.Sediul Consiliului se află la Bruxelles, unde acesta se reuneşte de mai multe ori pe lună (reuniunile se desfăşoară la Luxemburg în aprilie, iunie şi octombrie).
Deciziile Consiliului sunt pregătite de o structură formată din peste 150 de grupuri de lucru şi comitete la care participă delegaţi din statele membre.Aceştia soluţionează chestiuni de natură tehnică şi transmit dosarul Comitetului Reprezentanţilor Permanenţi (Coreper), alcătuit din ambasadorii statelor membre pe lângă Uniunea Europeană, asigurându-se astfel coerenţa activităţii şi soluţionarea chestiunilor de natură tehnică şi politică înainte ca dosarul să fie transmis Consiliului.
Consiliul adoptă deciziile prin votul miniştrilor din statele membre.Există trei tipuri de vot, în funcţie de dispoziţiile din tratat cu privire la subiectul abordat:majoritate simplă (pentru decizii de procedură), majoritate calificată (un sistem de vot ponderat bazat pe numărul de locuitori ai statelor membre, utilizat pentru adoptarea a numeroase decizii privind piaţa internă, afacerile economice şi comerţul) şi unanimitate (pentru politica externă, apărare, cooperarea judiciară şi poliţienească şi impozitare).
În marea majoritate a cazurilor, Consiliul adoptă decizii pe baza unei propuneri a Comisiei Europene şi în colaborare cu Parlamentul European, fie prin procedura de consultare (de exemplu, în domeniul agriculturii, ai cooperării judiciare şi poliţieneşti şi al impozitării) sau prin codecizie (de exemplu, în domeniul pieţei interne).