Regimul lingvistic al instituţiilor Uniunii Europene
Diversitatea lingvistică reprezintă o caracteristică fundamentă a Uniunii Europene și un atu cultural de prim plan. Aderarea a zece și apoi a încă două noi state membre în mai 2004 și în ianuarie 2007 a însemnat dublarea numărului de limbi oficiale. Nicio altă organizație sau instituție din lume nu lucrează cu un număr de limbi atât de însemnat.
Instituțiile Uniunii Europene au un „regim lingvistic” comun, stabilit de Consiliu în 1958. Modificat ulterior cu fiecare nouă extindere, acest regim prevede în prezent douăzeci și trei de limbi oficiale și de lucru, și anume: bulgară, cehă, daneză, engleză, estonă, finlandeză, franceză, germană, greacă, irlandeză, italiană, letonă, lituaniană, maghiară, malteză, olandeză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă și suedeză. Pentru a asigura funcționarea Consiliului European și a Consiliului ca instituții multilingve, Secretariatul General al Consiliului dispune de un Serviciu lingvistic, care cooperează îndeaproape, în ceea ce privește textele legislative, cu Direcția pentru calitatea legislației a Serviciului juridic.